Vârsta răspunderii penale (art. 21 Cod Penal)
Sunt pasibile de răspundere penală persoanele fizice responsabile care, în momentul săvârșirii infracțiunii, au împlinit vârsta de 16 ani (art. 21 alin. (1)).
Persoanele care au vârsta între 14 și 16 ani sunt pasibile de răspundere penală numai pentru infracțiunile expres enumerate la art. 21 alin. (2) — o listă închisă care include, printre altele, omorul intenționat (art. 145), vătămarea intenționată gravă a integrității corporale (art. 151), violul (art. 171), furtul, jaful și tâlhăria (art. 186–188). Nu este vorba de „infracțiuni grave” în general, ci de articolele nominalizate în text.
Măsurile de constrângere cu caracter educativ (art. 104 CP)
Aceste măsuri se aplică persoanelor liberate de răspundere penală în conformitate cu art. 54 sau de pedeapsă penală în conformitate cu art. 93:
- avertismentul
- încredințarea minorului pentru supraveghere părinților, persoanelor care îi înlocuiesc sau organelor specializate de stat
- obligarea minorului să repare daunele cauzate — se ia în considerare starea lui materială
- obligarea de a urma un curs de reabilitare psihologică
- obligarea de a urma cursul de învățământ obligatoriu
- obligarea de a participa la un program probațional
- obligarea de a urma un curs de calificare profesională
Enumerarea are caracter exhaustiv (alin. (2)), iar minorului îi pot fi aplicate concomitent câteva măsuri (alin. (3)). Măsurile se aplică până la atingerea majoratului, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil al faptei (alin. (5)). În cazul eschivării sistematice de la ele, măsurile sunt anulate, iar cauza este trimisă procurorului sau, după caz, instanța stabilește o pedeapsă prevăzută de lege pentru fapta săvârșită (alin. (4)).
Garanții procedurale speciale
În cauzele privind minorii, pe lângă circumstanțele obișnuite, urmează a se stabili vârsta exactă, condițiile în care trăiește și este educat minorul, gradul lui de dezvoltare intelectuală, volitivă și psihologică, influența adulților sau a altor minori, precum și cauzele și condițiile care au contribuit la săvârșirea infracțiunii; se dispune întocmirea referatului presentențial de evaluare psihosocială (art. 475 Cod de procedură penală).
La audierea bănuitului, învinuitului sau inculpatului minor, participarea apărătorului și a pedagogului sau psihologului este obligatorie; audierea nu poate dura mai mult de 2 ore fără întrerupere și în total nu poate depăși 4 ore pe zi (art. 479 alin. (1) și (2) CPP). Pedagogul sau psihologul poate pune întrebări minorului și poate face observații scrise asupra procesului-verbal (art. 479 alin. (3)).
Participarea reprezentantului legal al minorului în procesul penal este obligatorie; el este admis din momentul reținerii sau arestării preventive ori al primei audieri a minorului care nu este reținut sau arestat (art. 480 alin. (1) și (2) CPP).
Răspunderea civilă a părinților (art. 2008–2009 Cod Civil)
Prejudiciul cauzat de un minor care nu a împlinit 14 ani se repară de părinți sau de tutorii lui dacă nu demonstrează lipsa vinovăției lor în supravegherea sau educarea minorului. Dacă minorul se afla sub supravegherea unei instituții de învățământ, de educație ori curative sau a unei persoane obligate prin contract să-l supravegheze, acestea răspund dacă nu demonstrează că și-au îndeplinit corespunzător obligația de supraveghere. Obligația de reparare nu încetează o dată cu atingerea majoratului de către minor (art. 2008).
Minorul între 14 și 18 ani răspunde personal, potrivit regulilor generale. Dacă nu are bunuri sau venituri suficiente, prejudiciul se repară — integral sau în partea nereparată — de părinți sau de curator, dacă aceștia nu demonstrează că și-au îndeplinit corespunzător obligația de supraveghere (art. 2009).