Căile de divorț (art. 35–37 Codul Familiei)
Potrivit art. 35 CF, căsătoria poate fi desfăcută la Agenția Servicii Publice, la misiunile diplomatice și/sau oficiile consulare ale Republicii Moldova, la notar sau pe cale judecătorească.
Art. 36 alin. (1): în baza acordului comun al soților, în cazurile în care între aceștia nu există neînțelegeri referitoare la partajul proprietății comune în devălmășie, la întreținerea, educația și domiciliul copiilor minori comuni sau la întreținerea unuia dintre soți, căsătoria este desfăcută la autoritățile abilitate să înregistreze divorțul, în condițiile Legii nr. 100/2001 privind actele de stare civilă.
Art. 36 alin. (2): la cererea unuia singur dintre soți, căsătoria poate fi desfăcută la Agenția Servicii Publice dacă celălalt soț este supus unei măsuri de ocrotire judiciare, a fost declarat dispărut sau a fost condamnat la privațiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani, cu executarea pedepsei.
Art. 37 alin. (1) și (2): desfacerea are loc pe cale judecătorească dacă soții au copii minori comuni și nu au ajuns la un acord privind întreținerea, educația și domiciliul acestora, ori în lipsa acordului la divorț al unuia dintre soți (cu excepția cazurilor din art. 36 alin. (2)), precum și atunci când ambii sunt de acord, dar unul refuză să se prezinte la autoritatea abilitată.
Divorțul prin instanță
Acțiunea se intentează, ca regulă, la instanța de la domiciliul pârâtului (art. 38 alin. (1) CPC); acțiunea de desfacere a căsătoriei poate fi intentată și la domiciliul reclamantului dacă în grija lui se află copii minori sau dacă deplasarea la instanța de la domiciliul pârâtului întâmpină dificultăți întemeiate (art. 39 alin. (5) CPC).
Dacă unul dintre soți nu-și dă acordul la divorț, instanța amână examinarea cauzei și stabilește un termen de împăcare de la o lună la 6 luni, cu excepția cauzelor de divorț pornite pe motivul violenței în familie confirmate prin probe (art. 37 alin. (4) CF). Dacă acțiunea de divorț este pornită pe motiv de violență în familie, instanța, la cererea victimei, solicită oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat care să îi acorde asistență juridică garantată de stat (art. 37 alin. (4¹) CF, în vigoare din 6 august 2026).
Termenul de declarare a apelului împotriva hotărârii este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel (art. 362 alin. (1) CPC).
Taxa de stat se percepe pentru cererile de chemare în judecată (art. 3 lit. a) din Legea taxei de stat nr. 213/2023, în vigoare de la 1 ianuarie 2024, care a abrogat Legea nr. 1216/1992); cuantumurile sunt expuse în anexa nr. 1 la lege (art. 4). Pe lângă ea, pentru intentarea procesului civil se achită, o singură dată, taxa de timbru de 200 de lei (art. 2 alin. (1) și (4)). Scutirile de taxa de stat și de taxa de timbru sunt expuse în anexa nr. 2 (art. 5 alin. (1)); în funcție de situația materială și de probele prezentate, instanța poate scuti persoana de plata taxei de stat ori a unei părți din ea și/sau de plata taxei de timbru (art. 5 alin. (2)). Verificați cuantumul în vigoare înainte de depunere.
Domiciliul copilului minor (art. 63 Codul Familiei)
Când părinții locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins 14 ani se determină prin acordul părinților; copilul care a atins 14 ani alege cu care dintre părinți vrea să locuiască. Dacă lipsește acordul părinților, iar copilul de 14 ani refuză să aleagă, domiciliul se stabilește de instanța de judecată, ținând cont de interesele și opinia copilului potrivit vârstei și gradului său de maturitate, de atașamentul copilului față de fiecare părinte, față de frați și surori, de vârsta copilului, de calitățile morale ale părinților, de relațiile existente și de posibilitățile fiecărui părinte de a crea condiții adecvate pentru educație și dezvoltare. Instanța cere și avizul autorității tutelare teritoriale (art. 63 alin. (3)). Dacă părinții nu se înțeleg, până când instanța stabilește domiciliul, acesta este considerat domiciliul părintelui cu care copilul locuiește permanent, iar părintele care locuiește separat are dreptul să petreacă timp cu copilul la domiciliul său, dacă aceasta nu contravine interesului superior al copilului, după un program stabilit de autoritatea tutelară teritorială (art. 63 alin. (4) și (5)).
Copilul are dreptul să-și exprime opinia și să fie audiat în cursul dezbaterilor judiciare sau administrative, iar de opinia lui se ține cont în mod obligatoriu, în conformitate cu vârsta și gradul său de maturitate, dacă aceasta nu contravine intereselor copilului (art. 54 CF).
La desfacerea căsătoriei, în lipsa unui acord al soților sau dacă acordul lezează drepturile copiilor, instanța este obligată să determine care părinte va plăti pensia de întreținere și mărimea acesteia, să stabilească cu cine dintre părinți vor locui copiii minori și, la cerere, să împartă bunurile proprietate în devălmășie (art. 38 CF).
Pensia de întreținere pentru copil (art. 74–75 CF)
Părinții sunt obligați să-și întrețină copiii minori și copiii majori inapți de muncă care necesită sprijin material; modul de plată se poate stabili printr-un contract, iar dacă nu există contract și părinții nu participă la întreținerea copiilor, pensia se încasează pe cale judecătorească, la cererea unuia dintre părinți, a tutorelui copilului sau a autorității tutelare teritoriale (art. 74).
Cuantumul se încasează din salariul și/sau din alte venituri ale părinților în mărime de 1/4 pentru un copil, 1/3 pentru 2 copii și 1/2 pentru 3 și mai mulți copii (art. 75 alin. (1)). Instanța poate micșora sau majora aceste cote, ținând cont de starea materială și familială a părinților și de alte circumstanțe importante (art. 75 alin. (2)). Dacă unii copii rămân cu un părinte, iar alții cu celălalt, pensia plătită în favoarea părintelui mai puțin asigurat se stabilește într-o sumă bănească fixă, determinată conform art. 76 (art. 75 alin. (3)). Acțiunea pentru plata pensiei de întreținere poate fi intentată și la instanța de la domiciliul reclamantului (art. 39 alin. (4) CPC).